Violonista 𝐌𝐚𝐫𝐭𝐲𝐧𝐚 𝐏𝐚𝐬𝐭𝐮𝐬𝐳𝐤𝐚 s-a născut în Silezia Superioară, Polonia. De-a lungul anilor, s-a impus ca una dintre cele mai valoroase muziciene din generația sa, concertând în toată Europa ca solistă, concertmaestru, interpret în ansambluri camerale și dirijor de orchestră. Colaborează frecvent cu ansambluri renumite în Europa, precum Collegium 1704, Le Cercle de l’Harmonie și Collegium Vocale Gent al lui Philippe Herreweghe. A evoluat în postură de concertmaestru sau solistă cu ansamblurile Le Concert de la Loge, Concerto Copenhagen, Hofkapelle München, Capella Cracoviensis, Le Parlement de Musique, Le Concert Lorrain, Collegium Marianum, etc. De asemenea, Martyna colaborează în mod regulat cu ansamblul Altera pars și Ensemble Polyharmonique.
În 2012, Martyna a fondat „{𝐨𝐡!} 𝐎𝐫𝐤𝐢𝐞𝐬𝐭𝐫𝐚”, ansamblu de muzică veche în compania căruia apare în mod frecvent la festivaluri și în săli de concert renumite, alături de artiști precum Andreas Staier, Max Emanuel Cencic, Jakub Józef Orliński, Jean-Guihen Queyras, Vincent Dumestre, Barthold Kuijken și Lorenzo Coppola, Julia Lezhneva, Kristian Bezuidenhout, Chouchane Siranossian.
Împreună cu Anna și Krzysztof Firlus formează grupul „{𝐨𝐡!} 𝐓𝐫𝐢𝐨” cu care au lansat recent albumul „Portraits” (DUX) care celebrează repertoriul de cameră baroc francez. Printre viitoarele lansări se numără Simfoniile lui Karol Lipiński (NIFCCD) și cantatele timpurii ale lui Telemann cu Ensemble Polyharmonique (CPO). Martyna a fost numită director artistic pentru ediția din 2022 a Festivalului „Misteria Paschalia” din Cracovia.
Până în prezent, Martyna Pastuszka are o discografie impresionantă de peste 60 de albume. Ultimele sale înregistrări au fost apreciate prin multiple nominalizări la premii prestigioase, inclusiv Premiul Fryderyk, Premiul Koryfeusz Muzyki Polskiej, ICMA și Premiul Cultural Polonez Paszport Polityki la categoria „personalitatea anului”. În 2021, a fost nominalizată pentru premiul OPUS Klassik la categoria „dirijorul anului” pentru înregistrarea Gismondo, re di Polonia de Leonardo Vinci (Parnassus Arts productions). În septembrie 2022, Martyna împreună cu „{oh!} Orkiestra” în calitate de ansamblu rezident, s-a întors la Festivalul de Operă Barocă de la Bayreuth pentru a conduce o nouă producție scenică de operă a operei Alessandro nell’Indie de Leonardo Vinci, precum și o versiune de concert a operei Il Nascimento dell’Aurora de Tomaso Albinoni.
Programul de concert este unul al poveștilor și întâlnirilor orientale ca sursă de inspirație pentru compozitorii occidentali din secolele XVII și XVIII. Programul conține lucrări scrise sub influența culturilor întâlnite, sub admirația specificului, tradiției și mitologiei lor. Este dificil să găsim aici sunete ale Orientului, ca și cum compozitorii nu ar fi căutat modalități de a reflecta sonoritățile Orientului, ci au profitat de ocazie pentru a atrage atenția ascultătorilor asupra poveștilor venite din Răsărit – asupra fabulosului Orient.
Concerto Phoenix, sonata La Sultanne sau Concerto Comique Les Sauvages sunt atribuite acestei categorii de „muzică de divertisment”. Suita lui Henry Purcell, împreună cu Sonata lui Schmelzer folosesc prezența poveștilor și prezența altor culturi în scopuri politice. Tragedia Distress’d Innocence a lui Elkanah Settle, care explorează tema violenței împotriva unei femei ca mijloc de degradare a poziției soțului acesteia, se încadrează în literatura mainstream a perioadei Restaurației din Anglia și încearcă să lumineze o problemă prezentă pe scară largă în țările europene. Prin mutarea acțiunii la mii de kilometri distanță, cei doi autori, Settle și Purcell, fac reflecția mai puțin intruzivă și, prin urmare, posibilă. Sonata lui Schmelzer incită în mod clar la lupta pentru menținerea identității europene. Ea amintește de momentul victoriei asupra armatei otomane la Viena, în anul 1683.
20 Sept, ora 18:00
Biserica Evanghelică „Sf. Bartolomeu”
Marchand Suites - Martyna Pastuszka și „{oh!} Trio”
În 1707, Joseph Marchand a publicat cele șapte „Suites de pieces” amestecate cu sonate de sonate pentru vioară și basso continuo. Astăzi complet uitat, Marchand a fost unul dintre muzicienii regali din vremea lui Ludovic al XIV-lea, cântând la viola da gamba în prestigioasa „Chapelle Royale”, în „orchestra celor 24 de viori” (condusă de Jean Baptiste Lully) și în „Les Petits Violons du Roi”. A fost un professor renumit în epocă iar ca muzician a fost înzestrat cu o „manieră de interpretare unică”.
Suitele sale au fost primele din repertoriu care au utilizat „periculosul” tril dublu. În anumite privințe, muzica sa este o mărturie a italienizării gusturilor muzicale, dar prin abundența ideilor sale muzicale, frumusețea armoniilor sale, virtuozitatea sa (în special în părțile de bas), și preocuparea sa pentru echilibrul formelor și al vocilor, Marchand nu este atât un epigon, cât un moștenitor al artei lui Marin Marais, Sainte-Colombe sau François Couperin.
