Skip to main content
𝐑𝐚𝐥𝐮𝐜𝐚 𝐄𝐧𝐞𝐚 este absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti – secțiile Pedagogie instrumentală – pian și Interpretare – clavecin, la clasa profesoarei Ogneanca Lefterescu. Din 2005 și-a continuat studiile de clavecin în Germania, sub îndrumarea profesorilor Harald Hoeren, Glen Wilson şi Ketil Haugsand.
A urmat cursuri de perfecţionare susţinute de Menno van Delft (Olanda), Frédérick Haas (Belgia), Malcolm Bilson (SUA), Ketil Haugsand (Norvegia), cursurile Academiei din Sablé, sub îndrumarea profesorilor Françoise Lengellé şi Howard Crook (clavecin şi canto baroc) și cursuri de muzică de cameră cu Jan de Winne, Marcel Ponseele și Hervé Douchy (Belgia). A susţinut concerte în România, Germania, Norvegia, Ungaria. Raluca este fondatorul ansamblului de muzică barocă SEMPRE, doctor al UNMB cu o teză despre muzica pentru clavecin a lui J.Ph. Rameau (elaborată sub coordonarea Profesoarei Dana Borșan) și a fost cadru didactic al U.N.M.B. și al Universității Transilvania (Braşov).

Raluca este director artistic al 𝐅𝐞𝐬𝐭𝐢𝐯𝐚𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐌𝐮𝐳𝐢𝐜𝐚̆ 𝐕𝐞𝐜𝐡𝐞 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐢 și coordonează proiectele educative și de formare în domeniul muzicii vechi susținute de 𝐀𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐂𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐚𝐥𝐚̆ 𝐀𝐧𝐭𝐢𝐪𝐯𝐚 în România. Virtuoază a clavecinului, Raluca ne va dezvălui magia muzicii lui Rameau în recitalul său solo. Cu programul „Rameau. Le musicien des Rois”, ea va aduce la viață complexitatea și frumusețea muzicii baroce franceze.

21 Sept, ora 19:00
Centrul Multicultural al Universității Transilvania
Rameau. Le musicien des Rois
Jean-Philippe Rameau este, prin excelență, un „muzician al regilor”. Muzica sa este una creată în contextul ascensiunii puterii franceze. Regalitatea franceză cucerise întinse teritorii în Lumea Nouă, fondase un imperiu puternic și un „acompaniament” muzical pe măsură. Rameau scria pentru un rege căruia supușii îi confereau toate atributele unor zeități din pantheonul antic grecesc. La fel și rivalii săi (muzicieni ca Antoine Forquerai, François Couperin, Marin Marais), la fel și înaintașul său, sclipitorul Jean-Baptiste Lully (pasionalul muzician florentin al lui Ludovic al XIV-lea – „Regele Soare”). Toți aceștia creau pentru o curte strălucitoare, unde domnea supremul bun gust. Monarhul era astrul suprem, Soarele, Apollo, zeul frumuseții, al serenității și al luminii, civilizatorul popoarelor primitive, „sălbatice”, nou cucerite. Curentul Baroc a însemnat un corn al abundenței revărsat în toate artele: muzică, dans, arte plastice, arhitectură, nemaivorbind de arta vestimentației, de arta conversației, sau de arta culinară. Chiar și arta amorului a fost dusă pe noi culmi ale seducției și plăcerii, încât chiar Ovidiu, poetul antic, autorul tratatului „Ars amandi”, era considerat „expirat”.
Pentru a întreține fastul de la Curte și cultul personalității extravaganților monarhi francezi, flota regală aducea în porturile de la Atlantic si din Mediterana cele mai scumpe mirodenii și parfumuri, cele mai prețioase mătăsuri, catifeluri și brocarturi. Splendoarea și rafinamentul erau cuvintele de ordine în epocă, începând de la sunetele care umpleau încăperile somptuoase ale Palatului Versailles, și până în grădinile sale, unde fântânile arteziene cântau, și ele, umplând aerul, alături de miresme. Arta interpretării vocale, îmbogățite ulterior cu noi valențe, de vocile acelor „castratti” (precum Farinelli), a rămas, și ea, de referință.
Barocul a fost etalonul supremului rafinament în toate artele. Iar Rameau, muzicianul a doi regi, Ludovic al XIV-lea (cu o lungă domnie, de 72 de ani) și Ludovic al XV-lea, a fost cel care a dus în muzica franceză barocă la culmile sale cele mai de sus.
kyrios

Author kyrios

More posts by kyrios

Leave a Reply